Anxietatea – tulburare emoţinală manifestată prin stare de teamă, panică şi/sau blocaje emotionale şi acţionale.

Caracteristici principale

Anxietatea excesivă a copilului poate fi generată de:

  • educaţie inadecvată în copilăria timpurie: contactul cu stiluri de viaţă şi gândire dăunătoare (vicii,agresivitate);
  • relaţii tensionate cu adulţii, până la abuz asupra copilului;
  • traume psihice;
  • predispoziţii anxioase accentuate de atitudinea părinţilor.

Se manifestă prin:

  • atacuri de panică ce produc fie blocaje acţionale sau verbale, fie o agitaţie excesivă;
  • relaţionare scăzută cu ceilalţi: profesori, colegi; tendinţa de izolare;
  • comportament rutinier, teama de schimbare şi noutate;
  • dificultăţi de învăţare (concentrarea atentiei, memorare);
  • hipersensibilitate la evaluare negativa.

Bariere în calea învăţării

  • evită sarcinile noi, necunoscute, se tem de eşec;
  • gândire rigidă: transferă greu cunoştinţele la situaţii sau domenii noi, dar pot învăţa prin exersare şi repetiţie;
  • câmpul cunoaşterii şi învăţarea propriu zisă sunt dezorganizate din cauza emoţiilor şi a fricii;
  • capacitatea de concentrare şi rezistenţa la efort intelectual sunt scăzute;
  • au nevoie de pauze de relaxare mai lungi şi mai dese.

Strategii şi intervenţii utile

  • atitudine afectivă pozitivă: bunăvoinţă, încurajare, susţinere;
  • sarcini şcolare accesibile/realizabile/realiste;
  • cerinţe cu dificultate gradată:se începe cu sarcini simple care să le asigure succesul şi încrederea în sine;
  • atmosferă de învăţare destinsă,relaxantă;
  • materiale de învăţare atractive, creative: desene, filme.scenete, muzică, pentru a le oferi plăcere şi siguranţă.

Profesorii vor acţiona pentru:

  • identificarea surselor de anxietate şi eliminarea lor;
  • identificarea gândurilor negative, generatoare de frică şi reducerea efectului lor;
  • exersarea autocontrolului şi autosugestiei pozitive în situaţia atacurilor de panică;
  • sporirea încrederii în sine prin folosirea de către elev a devizei „Eu pot” repetată în faţa oricărei dificultăţi;
  • exersarea gândirii realiste: obişnuinţa de a-şi propune scopuri realizabile;
  • susţinerea ideii de egalitate cu ceilalţi; promovarea unei atitudini prietenoase şi cooperante din partea colegilor;
  • implicarea elevului anxios prepondernt în activităţi de grup.