Din spectrul autist fac parte trei tulburări care afectează capacitatetea elevilor de :

  1. a înţelege şi de a folosi comunicarea verbală şi nonverbală;

  2. a înţelege comportamentul social, ceea ce le afectează capacitatea de a interacţiona cu copiii şi adulţii;

  3. a gândi şi a se comporta flexibil, ceea ce se poate manifesta prin activităţi limitate obsesive sau repetitive;

Caracteristici principale

  • nevoia imperioasă de a nu schimba nimic se manifestă prin rezistenţa la schimbare, activităţi repetate stereotip, perseverarea în aceeasi actiune;

  • integrarea, acceptarea în colectivităţi la nivel foarte scăzut ; inadaptare la relaţiile cu cei din jur;

  • atitudinea de evitare : autiştii evită să te privească, se abţin de la comunicare prin limbaj sau sunete, refuză colaborarea;

  • majoritatea copiilor autişti nu vorbesc (în cazuri grav) , iar dacă o fac nu se servesc de vorbire ca mijloc de comunicare;

  • incapacitate de a forma combinaţii proprii de cuvinte şi repetă mecanic vorbirea altora; pot repeta la nesfârsit o serie de sunete articulate, nearticulate, chiar cuvinte, mecanic, fără semnificatii de comunicare;

  • ecolalie (repetă cuvinte sau expresii auzite) sau mutism selectiv ori total;

  • întârziere în achiziția limbajului;

  • incapacitate de a manifesta un sistem de cominicare de expresieș;

  • lipsa de intenţie în a comunica ; autiştii vorbesc «la cineva» şi nu «cu cineva»;

  • necunoaşterea / lipsa de apreciere a valorii simbolice, funcţionale ale limbajului ca o interacţiune cu mediul înconjurător;

  • niveluri diferite de receptivitate şi exprimare a limbajului;

  • dificultăţi în obţinerea unui sunet sau grup de sunete, folosesc gesturi pentru exprimarea unui fapt, a unei dorinţe.

Bariere în calea învăţării

  • organizarea şi structurarea proceselor senzorial-perceptive şi a proceselor de cunoaştere diferit de nivelul copilului normal dezvoltat;

  • limite în executarea unor acţiuni motorii pentru desfăşurarea unor activităţi practice;

  • înţelegere defectuoasă a mesajelor verbale;

  • incapacitatea de a manifesta un sistem de comunicare de expresie;

  • nivele diferite de receptivitate şi exprimare a limbajului;

  • corelare inadecvata a ideilor, evenimentelor, faptelor;

  • concentrarea excesiva asupra detalilor;

  • atenţie deficitară, fluctuantă;

  • posibilităţi reduse de învăţare – rezultate din comportamente negative dar şi din eventuale întârzieri în dezvoltarea psihosociala;

  • diminuarea capacitătilor de cunoaştere;

  • incapacitatea de a solicita sprijin şi ajutor;

  • incapacitatea de a folosi achiziţii anterioare în activităţi noi;

  • existenţa/manifestarea a foarte puţine comportamente social-minimale pozitive; ponderea o deţin cele negative, de refuz de relaţionare;

  • comportament obsesiv şi repetitiv.

Strategii şi intervenţii utile

  • utilizati frecvent numele elevului;

  • însotiti comunicarea de expresii faciale potrivite (zambet, dezaprobare s.a.) si limbajul trupului;

  • mentineti distanta corespunzatoare fata de elevi (fata in fata, la nivelul ochilor);

  • acordaţi timpului necesar răspunsurilor şi procesării informaţiilor;

  • stimulaţi exprimarea corectă a emoţiilor prin modelări, explicaţii şi întăriri ale comportamentelor pozitive;

  • observaţi şi răspundeţi la toate încercările non-verbale ale elevilor;

  • urmăriţi elevii şi nu anticipaţi nevoile lor;

  • plasaţi obiecte interesante în interiorul unor vase care sunt dificil de deschis / de ajuns la ele, aşteptaţi ca elevul să folosească privirea, gesturi prin care să indice dorinţa lor, apoi daţi-le obiectul;

  • alegeţi cu atenţie cuvintele (limitare cantitativă, accentuarea cuvintelor cheie);

  • folosiţi un limbaj simplu (să nu supraestimăm cunoştinţele elevilor);

  • asiguraţi modelele verbale din perspectiva elevilor, nu din a adulţilor;

  • identificati obiecte (mijloace didactice) – explicati folosirea lor cu cuvinte simple;

  • inventati cantecele sau melodii care sa insoteasca rutina (dezvolta atentia);

  • numiti articole de imbracaminte in ordinea imbracarii lor sau obiecte in ordinea folosirii lor;

  • verbalizati actiunile in ordinea desfasurarii lor;

  • învăţaţi-i un mod acceptabil de a protesta, respinge cerinţe sau activităţi;

  • folosiţi cărţi cu poze simple (imagini clare, nu în stilul celor din benzile desenate);

  • folosiţi orare, calendare, cu regimul de zi/săptămânal, lunar; numiţi obiectele din imagini;

  • utilizaţi mijloace vizuale (imagini, obiecte) şi structuraţi-le (organizatori de sarcină);

  • faceţi pe « translatorul » pentru alţii pentru a-şi putea continua comunicarea.

Ajutor, adaptări şi/sau intervenţii ale unor persoane specializate

Elevii cu autism au nevoie de curriculum planificat diferentiat și de condiții de evaluare adaptate

Unii elevi vor: 

  • beneficia de programe de terapie pentru deficienţe de vorbire şi tulburări de limbaj;

  • avea nevoie de kinetoterapie pentru că au tulburări motorii (mersul pe vârfuri);

  • avea nevoie de aranjamente speciale privind evaluarea;

  • avea nevoie de utilizarea unor modalităţi alternative de comunicare (exp: comunicarea alternativă / augumentativă, – cu ajutorul semnelor si simbolurilor din imagini).