Dincolo de „mituri” privind căsătoria fericită, uneori dorinţele, expectaţiile conflictuale create de societate ne pot pune în situaţiile pe care Crosby (1985) le-a numit „răscruci” sau „noduri”.

A fi într-o răscruce înseamnă a fi pus în faţa unei alegeri dificile sau a fi pus în poziţia în care poţi pierde dacă iei o decizie greşită. Atunci când eşti pus în faţa alegerii între două alternative, ambele cu consecinţe negative, aceasta este o „dublă legătură”.

Crosby a identificat 9 „legături” sau „noduri” de bază în cadrul căsătoriei:

1. „nodul de creştere” este cauzat de dorinţele conflictuale privind atât autoîmplinirea şi autorealizarea, cât şi stabilitatea şi securitatea. Deşi schimbarea este adesea dezirabilă, ea este dificil de realizat şi poate prezenta pericole ameninţătoare pentru stabilitatea cuplului.
2. „nodul securităţii în viitor” este legătura dificilă între dorinţe pentru dezvoltare şi schimbare, şi un viitor garantat. Angajamentul poate păstra căsătoria, oferă securitate pentru viitor, dar promisiunile făcute iniţial pot fi dificil de menţinut, a sta împreună reclamă mari eforturi comune.
3. „răscrucea” identităţilor în căsătorie; acest lucru vizează presupunerea că cei doi vor face faţă împreună solicitărilor şi vor apărea în faţa lumii ca un front unit. Acţionând, gândind şi fiind asemănători, treptat acest mod de conduită va afecta dezvoltarea personală şi va produce dezechilibrarea balanţei privind identitatea personală şi a cuplului.
4. „nodul dintre fidelitate şi proprietate”, determină o relaţie de posesiune, în care soţul foloseşte dreptul proprietăţii pentru a limita acţiunile partenerului.
5. „nodul dublu standard” provine din faptul că mulţi bărbaţi, deşi pot afirma că femeile trebuie să aibe drepturi egale în ceea ce priveşte sexualitatea şi obligaţiile maritale, acceptă cu dificultate un comportament similar pentru femei şi caută adesea să se căsătorească cu o fată ce aderă la valorile sexuale tradiţionale. Legătura dublu standard întăreşte ideea falsă că bărbatul este superior femeii.
6. „nodul rolului de sex” de asemenea întăreşte punctele de vedere stereotipe ale bărbaţilor şi femeilor. El susţine că diferite comportamente sunt acceptabile pentru femeie, iar altele pentru bărbaţi. În realitate, trăsături considerate a fi fie masculine, fie feminine sunt prezente într-un anumit grad atât la bărbaţi cât şi la femei.
7. „legătura good girl ─ bad girl” influenţează bărbaţii să creadă că fetelor „bune”, femeilor ce vor fi bune soţii, nu le place prea mult contactul sexual, şi numai „fetele” rele preferă realmente relaţia sexuală. După ce se căsătoreşte, bărbatul prins în această dublă legătură nu va avea încredere în soţia căreia îi place actul sexual, şi va deveni plictisit dacă aceasta va avea o conduită opusă.
8. „nodul atracţie – respingere” înseamnă că o persoană găseşte caracteristici atractive şi de calitate la un partener înainte de căsătorie, însă după oficializarea legăturii lor, ea poate să respingă sau să deteste asemenea calităţi.
9. „legătura de transfer” apare atunci când soţul spune unele lucruri partenerului său conjugal, dar care în realitate sunt adresate unei terţe persoane. În modul uzual soţul îşi reprezintă o altă figură a partenerului care nu este în mod real cauza supărării.

Benson (1971) spunea că există 6 obligaţii de bază pe care trebuie să şi le asume cei ce vor să se căsătorească:

• să fi sincer, deschis, corect şi demn de încredere; pentru ca partenerii să dezvolte sentimente de încredere reciprocă ei trebuie să dovedească continuu onestitate şi să fie capabili să se încreadă unul în celălalt.
• Să-şi împartă în mod echitabil sarcinile şi răspunderile ce revin relaţiei. Această obligaţie va varia în funcţie de înţelegerile din cadrul cuplului.
• Să fii prieten cu celălalt, să-i oferi suport, empatie şi simpatie când este necesar, a arăta că treci prin situaţii similare.
• Sa comunici cu partenerul, în sensul orientării comunicării „cu” partenerul, într-o direcţie comună, şi nu „către” partener.
• Să oferi afecţiune şi satisfacţie sexuală partenerului, aceasta implicând asigurarea iniţiativei şi a situaţilor stimulative şi recompensatorii în cadrul relaţiei.
• Să te oferi voluntar în a-ţi ajuta partenerul, a încerca mereu să fi dispus în a face diferite lucruri pentru celălalt fără a fi rugat.