Despre psihoterapie sistemică
„Terapia e o conversație. Tuai impact asupra familiei și familia are impact asupra ta. Petreci timp cu ei în speranța că împreună veți crea o conversație care le va alina suferința.” (Patrick Sweeney)
Terapia sistemică încearcă să înțeleagă problemele în contextul sistemului familial, iar metoda de lucru constă în implicarea acestui sistem în terapie.
Cred cu tărie în abordarea sistemică care înțelege problemele ca fiind externalizate individului (problema nu este persoana, problema este însăși problema) și vin ca o consecință a perturbării mediului în care acesta conviețuiește. Terapia sistemică consideră oamenii ca făcând parte dintr-un sistem, de pildă cel familial. Cum membrii sistemului sunt conectați direct, atunci când apar modificări și perturbări ale sistemului, sunt afectați toți membrii acestuia.
Procesul terapeutic este unul de descoperire și conștientizare a pattern-urilor transgeneraționale, tiparelor relaționale, funcționarea sistemului și sub-sistemelor familiale, granițelor acestuia, de explorare și exprimare a emoțiilor și acțiunilor în context relațional. Este facilitator schimbării întregului sistem, îmbunătățind relaționarea și funcționarea tuturor membrilor și ajută la evitarea patologizării individului simptomatic.
Viața unei familii se poate asemăna cu un aisberg: majoritatea cunosc doar o zecime din ceea ce se întâmplă, o zecime pe care o văd și o aud. Unii bănuiesc că ar putea fi mai mult decât atât, dar nu stiu exact ce și nici nu știu cum să caute, spunea Virginia Satir. Alții poate blamează, etichetează, văd o soluție salvatoare (poate nu pe cea potrivită) cu mai multă ușurință. E dificil, uneori, să ai un rol important și să te afli într-o situație problematică pentru că, așa cum spunea și Steve de Shazer, „Vorbirea despre probleme, creează probleme. Vorbirea despre soluții creează soluții”.
În toate familiile, disfuncționale sau nu, acționează aceleași forțe: stima de sine a fiecărui membru al familiei, comunicarea dintre membri, reguli și granițe, pattern-uri transgeneraționale, reguli de interacțiune dintre ei și interacțiunea dintre membri și societate. Atunci când apar dificultăți pe orice palier, se răsfrâng asupra întregului sistem familial. Cum gestionăm eficient dificultățile?
Terapia si pasii ei
Familia este un grup de povestitori (fiecare membru oferă o poveste, o desriere a realității, a experienței din proprul punct de vedere) aflat în căutarea unuor povestiri care oferă o explicație mai coerentă pentru ceea ce se întâmplă și care deschide mai multe alternative.
Terapeuții sistemici preferă explicațiile circulare (A cauzează B, B cauzează A, iar A și B sunt în același timp cauză și efect) în locul celor liniare (A cauzează B). De multe ori, un membru al familiei simptomatic este trimis la terapie pentru a găsi rezolvare acelui simptom. Se poate întâmpla să existe o reușită în ameliorarea simptomului sau nu, deoarece acel membru simptomatic, după finalizarea terapiei, se întoarce în același sistem familial unde poate exista factori ce întrețin simptomul. Aici intervine terapia sistemică, care invită fiecare membru al familiei, oferindu-i timp și spațiu pentru a-și spune propria poveste și a forma o echipă (familia și terapeutul) cu scopul de a lupta împotriva problemei ce destabilizează sistemul.
Exemple de problematici pentru care oamenii apelează la terapie:
- Anxietate, atacuri de panică, fobii, ticuri
- Dependențe (alcool, droguri/medicamente, jocuri de noroc)
- Depresie
- Dificultăți de comunicare, relaționare, adaptare
- Dificultăți în luarea deciziilor
- Managementul conflictului
- Managementul stresului la locul de muncă
- Pierderea unei persoane dragi, divorț, separare, doliu
- Retragere din viața socială
- Stima de sine scăzută, devalorizare
- Tulburări ale somnului (insomnii, cosmaruri, somn agitat)
- Certurile frecvente
- Disfuncțiile sexuale
- Gelozia, violența verbală, fizică
- Indecizia de a rămane în relație
- Infidelitatea
- Pregatirea pentru căsătorie
- Sarcina nedorită de partener
- Agitație, nervozitate, agresivitate
- Deficit de atenție, încăpățânare, iritabilitate, agresivitate
- Enurezis, encomprezis, afecțiuni somatice cu cauză psihică
- Izolare, timiditate excesivă, inhibiție, conduite bizare
- Perturbări ale comportamentului ca urmare a apariției unui nou membru în familie
- Probleme de comunicare și relaționare (copilul nu are prieteni, nu se adaptează la gradiniţă/școală)
- Probleme școlare (dificultăți de învățare, scăderea randamentului școlar, absenteism, abandon scolar)
- Traume suferite (decesul unui membru al familiei, divorțul sau separarea părinților, accidente, boli)
- Tulburări de comportament (conduite agresive și autoagresive, minciună, fugă, furt)
- Stima de sine scăzută
- Tentative de suicid
- Tulburări ale comportamentului alimentar (anorexie, bulimie)
- Incapacitate de a se relaxa