Atelierul „Suficient sau insuficient de bun”

1. Introducere și relevanța temei:

„Paradoxul curios este că atunci când mă accept, mă pot schimba.” – Carl Rogers

Ai avut momente în care ai simțit că nu contezi dacă nu performezi?
Că nu meriți odihnă, afecțiune sau recunoaștere dacă nu ești „impecabil”?
Că trebuie să te conformezi, să te suprasoliciți, să te ascunzi ca să fii acceptat?

Te-ai întrebat vreodată dacă ești „destul”?
Destul de bun. Destul de inteligent. Destul de frumos. Destul de demn de iubire.
Poate ai simțit că trebuie să faci mai mult, să fii mai mult, să demonstrezi mereu ceva – altfel nu vei fi suficient.

Poate ai simțit că trebuie să faci mai mult, să fii mai mult, să demonstrezi mereu ceva – altfel nu vei fi suficient. Poate te compari constant cu ceilalți, te critici pentru greșeli, te ascunzi de frica judecății. Poate ai crescut cu mesaje precum „Poți mai bine”, „Nu e destul”, „Trebuie să fii perfect”.

Vocea interioară care te pune la zid poate deveni atât de familiară, încât nici nu o mai observi. Dar ea modelează felul în care te vezi, cum relaționezi, ce alegi și ce eviți.

Acest atelier este o invitație la oprire. La reflecție. La reconectare cu sine.
Explorăm împreună ce înseamnă „suficient de bun” – nu ca ideal impus, ci ca stare de acceptare și autenticitate. Ne uităm la sursa autocriticii, la nevoia de validare, la perfecționismul care ne epuizează. Și învățăm cum să ne privim cu blândețe, să ne redefinim valoarea și să ne dăm voie să fim exact așa cum suntem.

Pentru că a fi suficient nu înseamnă să fii fără greșeli. Înseamnă să fii întreg, cu tot ce ești.