Discalculia este dificultatea de a înţelege şi rezolva sarcini matematice.

Caracteristici principale

  • Abilitaţi scăzute de a lucra cu numere sau cu noţiuni matematice;

  • Au dificultăţi de calcul matematic începând cu operaţiile de baza (adunare, scădere, înmulţire, împarţire);

  • Sunt afectate operaţiile de: selecţie, ordonare, grupare;

  • Nu se pot orienta în spaţiul restrâns şi larg (caiet, carte, schiţa, sala de clasă, stradă).

Bariere în calea învăţării

  • asociază greu cantitatea la număr şi îşi formează greu conceptul de număr;

  • dificultăţile perceptive şi de orientare spaţială (dificultaţi în citirea unei formule, schiţe, grafice, histograme);

  • dificultăţi de coordonare oculo-motorie (dificultaţi de citire a exerciţiilor şi formulelor matematice);

  • memorează greu cifrele şi semnificaţia lor numerică;

  • memorează greu simbolurile matematice(adunare, scădere, înmulţire, împărţire);

  • înţeleg greu semnificaţia operaţiilor, fac confuzii între adăugare, diminuare, multiplicare, divizare de cantitate;

  • numară greu (crescător, descrescător, pe intervale), reiau sau omit numere;

  • analizează si înţeleg greu relaţiile dintre datele problemelor ; rezolvă lent cele mai simple probleme;

  • înţeleg, memorează şi aplică cu dificultate algoritmi şi formule de calcul;

  • nu stăpânesc reversibilitatea operaţiilor (adunare, scădere, înmulţire, împărţire).

Strategii şi intervenţii utile

  • încurajarea eforturilor;
  • stimularea încrederii în sine şi a moţivaţiei pentru învăţarea matematicii;
  • adaptarea metodelor şi mijloacelor de predare-învăţare, evaluare:
    • stabiliţi nivelul de manifestare a discalculiei;
    • folosiţi metode asociative de învaţare şi materiale ajutătoare (planşe, tabele);
    • folosiţi materiale concrete de calcul sau simboluri pentru a-i ajuta să stabilească semnificaţia operaţiilor;
    • formulaţi probleme cu date concrete legate de secvenţe de viaţă cunoscute;
    • exersaţi folosirea banilor;
    • utilizaţi jocuri matematice;
    • stabiliţi-le puncte de sprijin şi paşi directori în activitatea independentă;
    • folosiţi instrumente de calcul( riglete, calculator);
    • învăţaţi-i să folosească elemente ajutatoare de calcul (simboluri);
    • ajutaţi-i să „vizualizeze” problemele ilustrându-le prin desene;
    • acordaţi-le mai mult timp pentru vizualizarea informaţiei;
    • învăţaţi-i să citească problema cu voce tare sau să o asculte cu atenţie (învăţare auditivă);
    • folosiţi fişe ajutătoare pentru calcule sau schematizarea problemei;
    • încercaţi să automatizaţi anumite operaţii fie chiar şi prin memorarea mecanică;
    • învăţaţi-i să se folosească de ritm şi muzică pentru a memora.