Profilul ocupațional este documentul care sintetizează caracteristicile unei ocupații.
A. Sarcini principale — Această componentă cuprinde sarcinile cele mai relevante pentru o ocupație, care permit diferențierea între o persoană cu performanțe ridicate în ocupația respectivă (expert) și o persoană cu performanțe reduse (novice).
B. Contextul muncii — Această componentă conține informațiile esențiale despre caracteristicile mediului în care practicanții acestei ocupații își exercită activitățile specifice de muncă și eventualele riscuri la care aceștia se expun.
C. Nivelul de educaţie şi calificare — Exercitarea oricărei ocupații necesită parcurgerea unui anumit traseu educațional și / sau de pregătire profesională. Nivelul de calificare este stabilit conform Cadrului European al Calificărilor (EQF). Nivelul de instruire ține cont de Clasificarea Internațională Standard a Ocupațiilor (ISCO-88).
D. Cunoştinţe şi deprinderi — Această componentă include cunoștințele și deprinderile necesare practicării cu succes a unei ocupații. Cunoștințele sunt colecții de informații relaționate, specifice unui anumit domeniu; ele sunt rezultatul învățării formale, informale și/sau non-formale (ce trebuie să faci). Deprinderile reprezintă cunoștințe procedurale, adică blocuri de cunoștințe despre procedurile, strategiile, tehnicile exprimate în modul de realizare a unei sarcini, în comportamente (cum să faci).
E. Aptitudini — Aptitudinea reprezintă un set de procese cognitive, psihomotorii și/sau senzoriale necesare pentru a obține performanță într-o gamă de activități. Succesul în realizarea unei activități presupune, pe lângă aptitudini, un set de cunoștințe dobândite prin educație / formare.
F. Alte caracteristici — Cele mai importante caracteristici, altele decât cunoştinţe, deprinderi şi abilităţi (knowledge, skills, abilities – KSA) sunt: interesele, surse ale satisfacţiei profesionale şi caracteristicile de personalitate.
G. Perspectiva pe piaţa muncii — Perspectiva pe piața muncii se referă la dinamica și evoluția unei ocupații în raport cu ansamblul ocupațiilor prezente pe piață. Sunt utilizate trei categorii de notații care semnifică tot atâtea tendințe: creștere (dinamica ocupației e mai mare decât celelalte ocupații per ansamblu), stagnare (dinamica ocupației e similară cu a altor ocupații) și scădere (dinamica ocupației este sub nivelul ansamblului ocupațiilor).
H. Categoria de salarizare — Raportarea unui salariu la salariul minim pe economie este un indicator relativ constant și foarte informativ, independent de fluctuațiile salariale. Astfel, pot exista situații în care salariul corespunzător unei ocupații este echivalentul salariului minim pe economie și situații în care salariul este de n x salariul minim, unde n poate fi și un interval (ex. ˝2-4˶ x salariul minim).
I. Ocupaţii similare — Sunt prezentate 2-5 ocupații care aparțin aceleiași arii ocupaționale.