Stiluri de viaţă carieristul salariatul intreprinzatorul
Peter Plant prezintă trei stiluri de viaţă: CARIERISTUL, SALARIATUL ŞI ÎNTREPRINZĂTORUL.
CARIERISTUL
Carieristul ar spune „Munca este viaţa mea. Pentru mine a merge la serviciu nu înseamnă a-mi lua salariul la sfârşit de lună. Pentru mine munca este o modalitate de a mă exprima pe mine însumi. De fapt, e un mod de mă dezvolta. Când citesc ziarul, de exemplu, deseori descopăr ceva ce simt că m-ar putea ajuta în munca mea. Eu aşa procedez, spre disperarea soţiei mele, care doar frunzăreşte ziarul. Dar eu învăţ tot timpul. Acesta sunt eu: învăţ permanent.
De curând mi-am schimbat slujba. Nu pentru că cea veche ar fi fost plictisitoare, dar aceasta este o nouă provocare. Asta aştept eu de la o slujbă: inspiraţie, dezvoltare personală. Niciodată nu aş accepta o muncă cu program de la 9-17. M-ar plictisi teribil. Încerc să combin timpul liber cu munca. De exemplu, anul trecut, cu ocazia unei conferinţe la Veneţia, mi-am permis să-mi vizitez câţiva colegi care lucrează în domeniu. În opinia mea, acesta este un mod minunat de a-ţi petrece viaţa: combinând munca cu aşa numitele activităţi de petrecere a timpului liber (prilej de a-ţi îmbogăţi cunoştinţele). Acesta este adevăratul sens al muncii: să lucrezi fără să ţi cont de trecerea timpului. Unii dintre colegii mei mă văd ca fiind dependent de muncă. „Nu te relaxezi niciodată”, spun ei. „Tu nu ai viaţă personală”. Am, însă ei nu văd viaţa aşa cum o văd eu.”
SALARIATUL
Salariatul ar spune „De fapt eu am o slujbă pentru ca să trăiesc, alţii ar putea spune, glumind, că am o slujbă pentru a avea timp liber”.
Eu nu văd serviciul ca ceva care să mă ţină ocupat tot timpul, pentru că există în viaţă atât de multe lucruri de făcut în afară de muncă. Prefer să fac o demarcaţie precisă între muncă şi timpul liber. Nu văd de ce ar trebui să fac o treabă suplimentară pentru care nu sunt plătit, nu pentru că nu mi-ar place ce fac (de altfel serviciul meu este interesant, destul de bine plătit), dar nu vreau să amestec munca cu timpul liber.
Pentru mine viaţa începe după orele de serviciu. Mă duc la pescuit, mă întâlnesc cu prietenii, stau la soare., ies la iarbă verde. Asta da viaţă, să uiţi de serviciu pentru un timp! După cum văd, unii din colegii mei îşi iau treaba prea în serios, luându-şi de lucru şi acasă. Vin lunea la serviciu cu idei noi care le-au venit duminica noaptea. Ce fel de viaţă este asta? Vă spun eu: sunt lucruri în viaţă mai plăcute decât munca!”
ÎNTREPRINZĂTORUL
Întreprinzătorul ar declara „Ce contează pentru mine este că îmi sunt propriul şef. Când lucrurile merg în jurul meu, este din cauză că eu le-am pus în mişcare. Aceasta cere mult efort, iar uneori trebuie să-mi asum riscuri. Aceasta este partea frumoasă a lucrurilor. Partea deloc plăcută este că Guvernul impune reguli în mod constant. Aceştia ar trebui să se pună în pielea noastră pentru o vreme. Noi suntem cei care creăm adevărata bogăţie şi care le plătim salariile. Ei ne văd doar ca pe nişte persoane nesemnificative care realizează profit.
Oricum, este palpitant să fi pe propriile picioare. N-aş putea să stau într-un birou sau să am un şef prin prejmă. Am încercat pentru o vreme. Dar dau de necaz de fiecare dată: să-mi spună cineva ce să fac nu este ideea mea de a lucra. Pot să-mi umplu timpul cu uşurinţă fără să-mi facă cineva planuri. De aceea nu-i înţeleg pe unii: stau pe scaun şi aşteaptă să li se spună ce să facă. De ce nu se ridică să facă ceva?!
Din când în când urmez cursuri. Unul recent a fost despre un nou sistem informaţional. Părea a fi un curs interesant, dar instructorului îi trebuie mult timp să „pună punctul pe i”. Aşa că am plecat. Nu am timp pentru astfel de nonsensuri. Sunt o persoană ocupată. Am mai multe idei decât pot să realizez. Trebuie să existe o continuitate în creativitatea mea, altfel mă sufoc în proiecte. Uneori, ca să fiu sincer, lucrez la prea multe proiecte în acelaşi timp. Încerc să le vând altora, dar cele mai bune le realizez chiar eu. Nu v-am spus: Îmi place să fiu propriul meu şef.”