Stilurile parentale sunt definite ca maniera în care părinţii îşi exprimă credinţele despre cum trebuie să fie părinţii buni sau cei răi. Toţi părinţi vor să fie părinţi buni şi evită să facă ceea ce cred ei că ar face un părinte rău. Adoptă stilurile însuşite de la părinţii lor, pentru că nu ştiu ce altceva să facă şi simt că aceasta este modalitatea de a fi părinte.
Cercetările au demonstrat că există în principal următoarele stiluri educative în familie, care corespund unui echilibru între dragoste şi limite.
Dragostea şi limitele permisivităţii sunt termeni ce descriu o orientare a disciplinei parentale. Părinţii orientaţi către o „disciplină relaţională” folosesc dragostea, ca stil parental de bază. Cei ce uzează de „disciplina acţiunii” folosesc limitele permisivităţii, ca stil parental esenţial.
Cuvântul disciplină implică a-l învăţa pe celălalt, nu a-l pedepsi, aşa cum este foarte des interpretat. Toţi copii au nevoie să li se explice şi să fie corectaţi când e cazul, pentru a-şi însuşi comportamente acceptate.
Stilul parental de respingere sau neglijare.
Acest stil presupune atât dragoste scăzută cât şi limite scăzute. În acest caz se consideră ca fiind inadecvat să întâmpini nevoile copiilor. Uneori este considerat ca „un stil parental indiferent”, datorită lipsei de implicare emoţională şi de control asupra copilului.
Într-o asemenea familie părinţii şi copii sunt angajaţi frecvent în cercuri vicioase de interacţiune. Copilul face schimbări în comportamentul său, pentru a preveni reacţia abuzivă a părinţilor. Aceştia cred că dacă îl determină pe copil să se supună, indiferent de mijloace, acţiunea lor este justificată.
Stilul parental autoritarist.
Presupune limite înalte şi dragoste scăzută. Aceasta nu însemnă că un părinte autoritar nu îşi iubeşte copilul.
Ei îşi iubesc copilul, dar punctele tari ale stilului lor sunt în disciplina acţiunii şi nu în disciplina relaţiei (dragostea).
Cei mai mulţi dintre copii cu părinţi autoritarişti nu recunosc existenţa unei relaţii apropiate, calde cu părinţii lor.
Aceşti părinţi valorizează supunerea şi respectul. Ei nu negociază reguli şi treburi casnice şi cred într-o ierarhie a familiei cu tatăl coordonator principal urmat de mamă şi apoi de copii.
Acest tip de părinte are tendinţa de a folosi bătaia ca metodă de forţă extremă. Bătaia este doar un instrument şi nu ajută pe copil să-şi interiorizeze semnificaţia binelui şi a răului. Utilizarea consecventă a pedepsei corporale este în detrimentul dezvoltării sănătoase a copilului. Milioane de copii sunt atacaţi violent în numele disciplinei. Ei, la rândul lor devin extrem de violenţi. Vina e atribuită pe rând copiilor, mass mediei, situaţiei economice, şcolilor şi tocmai principalul vinovat nu intră în discuţie. Părinţii care folosesc disciplinarea fizică sunt primii care îi învaţă pe copii să fie violenţi.
Sentimentul propriei valori şi a stimei de sine suferă puternic când individul este agresat. Cei ce sunt bătuţi, sau ameninţaţi cu bătaia, devin rebeli, răzbunători şi refractari faţă de părinţii lor. Unul dintre cele mai dezastroase efecte ale bătăii îl reprezintă blocarea comunicării dintre părinte şi copil. Bătaia creează o relaţie plină de temă, furie şi evitare, şi nu o apropiere emoţională reciprocă.
Stilul parental autoritar.
Înseamnă a lăsa copiii să fie ei înşişi şi să înveţe despre lumea înconjurătoare, în mod independent, dar părinţi stabilesc limite şi îşi controlează copii. Fac aceasta într-un mod iubitor şi plin de afecţiune. Probabil că cei mai mulţi dintre copii cu părinţi autoritari îşi cunosc limitele şi nu se tem că vor fi bătuţi atunci când fac greşeli.
Stilul parental permisiv.
Constă în dragoste ridicată (disciplină relaţională) şi limite scăzute (disciplina acţiuni). Părinţii permisivi sunt total de acord cu nevoile de dezvoltare şi emoţionale ale copiilor lor, dar au dificultăţi în stabilirea de limite ferme.
De fapt, cea mai importantă caracteristică a lor este că sunt inconsecvenţi.
De-a lungul timpului copii învaţă să-şi manipuleze părinţii pentru a fi lăsaţi să facă ce vor. Stabilirea de limite inconsecvente este un simptom al inabilităţii de a fixa limite clare pentru sine. A învăţa să se afirme este esenţial pentru un părinte permisiv
Stilul parental democratic sau echilibrat
Aceasta înseamnă atât dragoste ridicată, cât şi limite înalte. Este bazat pe conceptele democratice, cum ar fi egalitatea şi încrederea. Părinţii şi copii sunt egali în termenii nevoii de demnitate şi valorizare, dar nu în termenii de responsabilitate şi luarea deciziilor. Părinţii oferă independenţă şi responsabilitate copilului. Părinţi prezintă aşteptări, nu cereri pentru a câştiga cooperarea şi respectul copilului.
Consecinţe asupra adultului ale stilurilor parentale din copilărie (Henry T. Stein, Ph D)
STILUL PARENTAL | RAPORTAREA ADULTULUI LA VIAŢĂ | RAPORTAREA ADULTULUI LA CEILALŢI | RAPORTAREA ADULTULUI LA MUNCĂ | RAPORTAREA ADULTULUI LA SEX ŞI CĂSĂTORIE |
Democratic | Se simte legat de viaţă, simte că face parte din ea. Atitudine pozitivă. Doreşte să-şi îmbunătăţească viaţa. | Doreşte să ajute, să împărtăşească cu ceilalţi, să contribuie şi să coopereze cu ei. | Muncă folositoare pentru ceilalţi. Face tot ce-i stă în putinţă să ofere valoare. Poate să conducă sau să coopereze cu o echipă. | Sexul ca expresie a dragostei mature, a grijii faţă de celălalt şi a dăruirii. Se simte egal cu partenerul. |
Prea liber | Se răsfaţă pe sine, plictisit, apatic, fără odihnă, fără iniţiativă. | Aşteptări pasive în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi. Aşteaptă ca ei să-i anticipeze dorinţele. | Nu-i place să muncească. Nu-şi poate găsi de lucru. Fără decizii în ceea ce priveşte cariera, fără pregătire sau perseverenţă. | Se ataşează de parteneri care sunt indulgenţi cu el. Poate să se folosească de atracţie sau să simuleze slăbiciune. |
Prea supus | Foarte impulsiv, dificil de stabilit limite, extravagant, are accese de furie. | Obişnuit să facă aşa cum vrea el, nu se gândeşte la drepturile celorlalţi. | Impulsiv, distrat, nerăbdător, tiranic. Aşteaptă admiraţie pentru eforturi modeste. | Vrea să fie aşteptat, alege un sclav drept partener. Egoist, neatent. Se simte rănit dacă nu se ocupă cineva de el. |
Prea constrângător | Împarte viaţa în categorii de tipul “totul sau nimic.” | Imitaţie: face pe şeful.
Conformare: se supune. Internalizare: compulsiv. Rebeliune: refuzul de a se supune. Rezistenţă: amână totul. |
Poate fi rezistent la programe şi la aşteptari sau poate să-i împingă pe alţii şi pe sine fără milă. | Sexul şi căsătoria pot fi văzute ca îndatoriri şi pot fi îndeplinite cu ură, fără satisfacţie. |
Perfecţionist | Viaţa este o muncă lungă, plicticoasă, fără culoare sau strălucire.
Nu există nici un fel de plăcere cu privire la efortul depus sau la rezultatul obţinut. Are o stare frecventă de depresie. |
Incapabil de a acceptă laude. Se simte superior celor care au standarde mai joase. Poate fi critic şi imposibil de mulţumit. | Se epuizează singur. Trebuie să se întreacă pe sine tot timpul. Este foarte preocupat de detalii. Nu este niciodată satisfăcut cu munca sa şi a altora. | De obicei nu este afectuos şi nici expresiv. Relaţia cu partenerul poate consuma foarte mult timp. Poate fi în căutarea partenerului “perfect”. Face reguli cu privire la performanţă. |
Excesiv de responsabil | Foarte responsabil. Îi este foarte greu să se relaxeze, devenind anxios. Nu există nici un fel de relaxare mentală. | Preia asupra sa multe obligaţii, adesea privându-i pe ceilalţi de partea lor de responsabilitate sau oportunitate. | Se simte întotdeauna foarte presat şi condus. Se teme că totul “se va duce naibii” dacă îi dezamageşte pe ceilalţi. Se blazează dacă nu munceşte. | Nu ajunge niciodată să aibă parte de momente de relaxare. Incapacitate de a se relaxa şi de a petrece timp cu partenerul şi copiii. |
Neglijare | Tinde sa fie impulsiv, umplandu-si viata cu compensarea unui sentiment de vid interior. Singur. | Nu are contacte apropiate si semnificative. Relatii superficiale si exploatative. Se ascunde in spatele distantei pe care o ia fata de ceilalti. | Poate sa urmareasca sa obtina in mod compulsiv bogatia, succesul sau faima pentru a-si alina sentimentul de vid interior. Jucatul pe scena ii poate oferi identitati imaginare. | Poate tanji dupa dorinta ca partenerul sa joace rolul unui parinte, oferindu-i atentie nelimitata, acceptare si afectiune. Poate fi promiscuu, obtinand ce poate de la cat mai multi. |
Respingere | Acru, ostil, suspicios si distant. Poate suferi de temeri foarte mari sau de anxietate. Se simte ca si cum nu valoreaza nimic. Poate recurge la abuz de substanta pentru a-si usura durerea. | Se poate vedea pe sine ca pe un proscris, inacceptabil pentru sine si altii. Foarte sensibil la esec. Suspicios, se poarta cu ceilalti cu ostilitate si agresivitate. | Prefera sa munceasca singur. Se poate simti mai bine cu animalele. | Este insetat de dragoste, dar se asteapta la respingere si o provoaca. Are tendinta de a-i rani si a-i respinge pe ceilalti. Este adesea atras de parteneri neprietenosi. |
Care pedepseşte | Simte cu putere nedreptatea si tanjeste dupa revansa. Priveste lumea cu invidie si gelozie. Nutreste o ura interioara puternica. Se poate simti “rau” si poate cauta pedeapsa. | Poate sa-i pedepseasca pe cei care sunt mai mici si mai slabi. Poate continua duca la indeplinire ceea ce parintii i-au interzis. Poate fi excesiv de critic si indreptatit de sine. | Poate fi atras de activitati aspre, rigide: politie, armata, box, fotbal. Poate deveni un om de afacere fara mila care “zdrobeste competitia.”
Se poate pedepsi pe sine muncind excesiv de mult. |
Poate abuza in mod fizic de partener. Se poate angaja in cheltuieli foarte mari, abuz de bautura, poate fi vitezoman, bataus si infidel pentru a-si pedepsi partenerul. Este de obicei bolnav de gelozie. |
Hipocondriac | Se doftoriceste in mod constant, nu se simte bine si nu poate participa la diferite activitati.
Este preocupat de durere si boala. |
Viata sociala este redusa la acei oameni care il compatimesc, care il ajuta si care sunt indulgenti. Ii face placere ca ceilalti sa-l suna sau sa-l viziteze si sa-i asculte supararile. | Absenteaza in mod frecvent de la serviciu. Face foarte putin pentru a-si pastra serviciul. Munca este vazuta ca pe o povara care trebuie indurata, dificultatile sunt exagerate. | Adesea previne casatoria. Partenerul este vazut ca un doctor intelegator sau ca o sora. Sexul este adesea dureros si scurtat. Incapabil de a face menajul, de a gati si de a face cumparaturi. |
Stimulativ din punct de vedere sexual | Tendinţa de a sexualiza multe aspecte ale vieţii sau de a o respinge cu totul. | Preocupat de atracţia sexuală şi de experienţă. Poate devaloriza prietenia şi sentimentele non-sexuale în favoarea celor referitoare la sex. | Atracţia sexuală poate fi folosită pentru profit sau influenţă. | Preocupare pentru partea fizică a sexului. Intimitatea emoţionala şi dragostea sunt evitate. Partenerul este folosit pentru declanşarea fanteziei. Poate să-l urască pe partener. |