Trauma supravietuirea
Carte: Cap. II Trauma pierderilor multiple si supravietuirea- o perspectiva pshihologica si interpersonala
Timp: 1 h 20 min
Supravietuitorii pierderilor multiple determinate de maladii incurabile, dobandesc profunzime sufleteasca si suferinta launtrica. Varietatea carcteristicilor maladiei si varsta victimelor intensifica reactiile la aceasta experienta. Etiologia bolii, combinata cu discriminarea din societate, precum si impactul pierderilor si lipsa sprijinului psihosocial dau o nota dramatica acestui tablou.
In diverse discutii cu psihologi durerea si suferinta ocupacel mai important loc. In carti, articole stiintifice si seminarii, trauma psihica a supravietuitorilor provocata de pierderile multiple, este rareori mentionata. Cu toate acestea ea iese la iveala in cazul celor care sufera pierderi multiple. Un numar de experiente negative cum ar fi moartea, pierderea slujbei, pierderea unor relatii speciale, pot fi considerate traumatice si produc individului traumatizat tulburari persistente. Din perspectiva psihologica, moartea- ca eveniment asteptat si normal- nu este considerata eveniment traumatic. Chiar si atunci cand un deces pare ingrozitor, in contextul definitiei psihologice, moartea nu este un eveniment traumatic, persoana care sufera o asemenea pierdere, experimentand astfel durerea, si nu trauma.
Contextul in care apare trauma, sansa refacerii si suportul social sunt factori determinanti in intelegerea impactului cauzat de efectul traumei. Experienta traumatica afecteaza individul provocand rani interioare fiind necesara adaptarea flexibila, doar cei care se adapteaza supravietuind. Rationalizarea suferintei ii fac pe supravietuitori sa detina controlul situatiei.
Numarul evenimentelor maresc consecintele pe care le au pierderile multiple. In cazul tinerilor, moartea prematura este inacceptabila. Retelele de suport social joaca un rol important in rezolvarea diverselor traume, comunitatea putand ajuta supravietuitorul sa-si redobandeasca increderea si bunastarea psihologica.
Reactiile stresante secundare, in cazul cadrelor medicale, voluntarilorsi specialistilor din domenii specifice bolilor terminale, sunt prezente mai ales la supravietuitorii, martori la multiple pierderi.
Evenimentul traumatic
Evenimentul traumatic are ca si efect anticiparea de catre supravietuitor a propiei morti, acestia traind intr-un mediu marcat permanent de moarte. Intervin schimbari de personalitate, supravietuitorii nu se mai bucura, nu mai spun glume, bucuria si exuberanta fiind inlocuite de seriozitate si sobrietate.
Teoria neputintei invatate apare in mijlocul evenimentelor incontrolabile. Persoana devine incapabila sa initieze orice fel de actiuni care sa determine obtinerea controlului asupra situatiei. Pentru supravietuitori , neputinta devine o modalitate de a-si conserva energia, acestia victimizandu-se si simtindu-se discriminati. Supravietuitorii se simt devastati de incapacitatea de a controla pierderile viitoare. Ideal este sa se lucreze cu pierderile nerezolvate, iar amintirile dureroase trebuiesc amintite in conditii de constientizare si acceptare.
Conservatorismul psihologic se refera la faptul ca supravietuitorul ar putea dezvolta un comportament de evitare, aceasta conducand mai degraba spre existenta si nu spre viata.
Depresia nu insemna pesimism generalizat, ci constientizarea neajutorarii, cauza depresiei regasindu-se in credinta ca totul este inutil.
Inghetarea emotionala se refera la incapacitatea de a plange si de a empatiza cu cei aflati in suferinta, unii fiind surpinsi de aceasta reactie. Experienta oricarei traume transforma pe oricine intr-un strain in lumea in care traieste.
Tipuri de pierderi si consecinte
Uneori pierderile sunt privite ca mult mai mult decat moartea in sine. Parintii care isi pierd copii traiesc o suferinta de o intensitate particulara.
Pierderea istoriei personale si a viitorului
Moartea celor apropiati reprezinta o pierdere a istoriei personale. Amintirile reprezinta posibilitatea ca bucuriile anterioare sa fie revalorificate si sa fie luate drept evenimente importante, acestea intarind abilitatea individului supravietuitor sa se adapteze armonios la tot ce inseamna experienta de viata, cu bune si cu rele.
Pierderea securitatii psihosociale
Supravietuitorii uneor pierderi recente, traiesc intr-o lume a instabilitatii si vulnerabilitatii, simtindu-se ca neapartinand nimanui.
Pierderea tonusului emotional si a bunastarii
Pierderea capacitatii de a simti emotii este una dintre cele mai frecvente experiente ale supravietuitorilor.Ingradirea sentimentelor limiteaza capacitatea de a-i simti pe ceilalti. Supravietuitorii pierderilor multiple sunt inclinati spre suparare cronica, iritabilitate, stari sufletesti mohorate, diverse abuzuri.
Pierderea sperantei
Pierderea sperantei poate fi cea mai sinistra si chinuitoare dintre multiplele pierderi. In ceea ce priveste viitorul, rareori supravietuitorii se gandesc la remediu si vindecare.
Pierderea interesului pentru viata
Pierderea placerii sau ahedonia pentru activitati care aduc placere este cea mai frecventa caracteristica. Dezinteresul pentru viata se leaga de pierderea sperantei, a viitorului, a sigurantei personale.
Pierderea stimei de sine
Stima de sine, in cazul supravietuitorilor, influenteaza negativ pana la disparitia acesteia. Efectele stimei de sine are ca efect imposibilitatea de a-ti iubi aproapele, ca goliciune si salbaticie launtrica.
Pierderea rolurilor sociale
Supravietuitorii isi pierd rolurile in relatiile cu ceilalti, parintii se opresc sa mai fie parinti, partenerii de viata nu se mai ataseaza emotional cand moartea le-a smuls cealalta parte. Multi supravietuitori se devoteaza ingrijirii altor persoane aflate in dificultate, iar pierderea acestor persoane poate echivala cu pierderea unui loc de munca sau al unui job facut cu satisfactie si multumire.
Pierderea intelesurilor, sensurilor si asteptarilor
Lupta cu intrebari dintre cele mai stranii este epuizanta si nesfarsita si nu poate fi evitata. Orice intoarcere catre o posibila speranta, se transforma in plans si dezamagire.
Pierderea intimitatii-tacerea lupilor singuratici
Disparitia starii de intimitate si plasarea supravietuitorilor in gura lumii este o realitate. Pentru a putea primi suport, supravietuitorii sunt nevoiti sa faca cunoscute nevoile pe care le au, povestind despre viata personala, acest lucru ducand la depersonalizare si desfigurarea imaginii de sine.
Pierderea comunitatii-durerea de a fi singur
Ironia tragica a multiplelor pierderi cauzate de SIDA o reprezinta teama de respingere. Pierderea sprijinului exterior, creeaza sentimentul ca esti singur pe lume si ca totul se prabuseste in jur, ca numanui nu ii pasa.
Pierderea sarbatorilor si a liberatii sexuale
Transmiterea virusului HIV prin relatii sexuale da nastere unei retrageri in sine si respingeri din partea celorlalti, bucuriile de ordin sexual diminuandu-se. Situatia este mai presanta in randul homosexualilor chiar daca in ultimul timp le-au fost recunoscute drepturilor.